29 de ani de lecții și învățături

0
Impresii

Am vrut să scriu acest articol exact când am împlinit 29 de ani, dar un eveniment trist s-a produs cu doar câteva zile înainte și nu m-am putut concentra și nu am avut nici starea necesară pentru a scrie.

Din păcate în seara de 21 noiembrie o prietenă și un om minunat s-a stins din viață. Poate și din cauza unui sistem incompetent, poate și din cauză că suntem prea indulgenți cu cei care ar trebui să lucreze pentru siguranța și traiul mai bun pentru cetățeni. Un gând bun spre ceruri Mirela Iordan, sper să ne trimiți cumva o poză cu noi toți făcută de sus, pentru a vedea cât de mici și neînsemnați suntem în fața lui Dumnezeu. Poate ne vom reveni…

Așa cum spune și titlul articolului sunt de 29 de ani pe acest pământ, în care am trecut prin bune și prin mai puțin bune.

Cum e să ai totul și să te obișnuiești și cu puțin…

Scriam la un moment dat pe contul meu de facebook că știu ce înseamnă să ai și știu cum e să nu ai. Am avut de mic încât nu mi-a lipsit nimic, am știut cum e să nu ai în adolescență, și mai ales în timpul facultății când bunicul meu nu mai era… Au fost momente grele, dificile, cu luări de decizii bruște, radicale, care au creat un lanț de evenimente…. În schimb urăsc parveniții, încrezuții și ăștia de n-au o chiflă în stomac, dar sunt plini de ei…

Viața ta este a ta, nu trăi viața altora….

Fraza asta s-ar putea să-l supere pe tata, dar îmi asum. Părinții mei și-au dorit să fiu inginer, tata a lucrat o mare parte a vieții în șantierul naval, dar și-a dorit pentru mine să fiu inginer, așa cum își dorește orice părinte să fie depășit de copilul său…. (dacă mă întrebați pe mine lucru total greșit). Fiecare venim cu o soartă, suntem buni în ceva, trebuie doar să descoperim ceea ce ne place să facem…

Prietenii vin și pleacă, în funcție de interese

Am adorat să învăț această lecție. Prieteni sunt câțiva, cu care mai vorbești și spui ce te mai doare, atenție că nu e bine să le spuneți chiar tot… Ei bine, am în jurul meu foarte multe cunoștințe, pe care atunci când stăteam acasă le-am ajutat și am fost mereu prompt… Lucrurile s-au schimbat când nu le-am mai acordat aceeași promptitudine… Dacă îi ajuți sunt prieteni, dacă nu, nu prea le mai ești. Mereu am ajutat pe absolut toată lumea cu tot dragul, și voi ajuta în continuare atunci când voi putea, fără să mă aștept la ceva, pentru că vor exista dezamăgiri…

Respectul se acordă oamenilor care merită

O temă care mi-a plăcut. Părinții mi-au dat o educație bună, zic eu, suficient de diplomat și politicos, respectuos și atent cu cei din jurul meu. Crescut într-un glob de sticlă am fost mult prea educat pentru ceea ce m-aștepta în afara bulei mele. Viața m-a învățăt pe cine trebuie să respect. Cine merită buna mea creștere și cine merită cuvintele de cartier… Schimbul de replici se face în funcție de ceea ce primesc și ofer întotdeauna ceea ce primesc.

Nu poți mulțumi pe toată lumea….

Lecția asta am învățat-o în urmă cu puțin, când am încercat să îmi aduc aportul în societate și să interacționez cu oameni din diferite medii și categorii sociale. Am încercat să-i fac pe toți să mă placă, să fiu deschis și real. A fost un fail total bineînțeles, pentru că niciodată nu poți să-i faci pe toți să te placă sau să îți accepte opinia.

Frustrații vor arunca cu pietre în tine….

Ah, lecția asta am învățat-o prin 2016 imediat după alegeri, când niște frustrați, lipsiți de propria viață, plini de neîmpliniri personale, care pentru o sumă de bani, pentru o funcție sau pentru anumite contracte au aruncat cu noroi în mine, necunoscându-mă absolut de loc, dar vorbeau ce nenorocit și ticălos sunt eu :)). Prima dată m-am enervat, acum când văd că prostia lor continuă în unele spețe, mai ales când vine vorba de politică, atunci se activează pe loc, mă apucă râsul să le văd frustrarea și disperarea atacurilor :)). Le e frică ca nu cumva unul ca mine, lipsit de interese personale, să ajungă pe vreo poziție și să le stric ploile. Pentru asta sunt un om foarte periculos, ar spune unii naivi, sau unii cărora le tremură chiloții că aș putea ajunge să aflu de anumite ”afaceri”.

Concurența face bine….

De când sunt antreprenor m-am lovit așa de săgeți sau atacuri din partea altor colegi. Unii mi-au călcat pragul agenției să vadă dacă am licență sau nu. Alții mi-au trimis niște clienți fantomă să vadă probabil dacă reușesc să-mi rezolv problemele ulterioare, au pornit atacuri cum că aș fi analfabet, ce să le facem săracii, eu scriu mai mult decât vorbesc ei :))… Dar lucrul ăsta mă amuză maxim. Ba chiar mă distrez, și în general mă distrez cu proștii care n-au loc de mine. Mie îmi place ”concurența” mă ține în priză și mă ajută să mă autodepășesc. Caut mereu soluții pentru a scoate ceva nou de fiecare dată pentru clienții mei. În special să lucrez cu partenerii de primă linie, direct de la sursă cum se zice :D.

Nu pune pe nimeni mai presus de tine….

Ehe, cine reușește lucrul ăsta e tare. M-am lăsat mereu pe mine în fața altora. În general am rezolvat prima dată o problemă a cuiva din cercul meu, și eu am zis hai să ajut și să mă las deoparte…. Încerc să mă educ spre a nu mai fi așa săritor și să învăț să spun NU. Greu, dar nu imposibil. Uneori îmi chiar iese… Unii nici acum nu își dau seama că eu chiar muncesc și timpul este unul limitat.

Fă doar ceea ce-ți place…

Mi-a luat ceva timp să descopăr ce-mi place să fac. 4 ani de voluntariat și-au spus cuvântul și am învățat multe. M-am dedicat domeniului turismului și am fost autodidact. Eu nu muncesc, nu simt că muncesc pentru că sunt dedicat trup și suflet proiectelor mele. Fie că vorbim de turism sau grafică, ambele le fac cu pasiune.

Au fost multe lecții, dar am ales să evidențiez doar câteva dintre ele. Ne revedem cu un nou articol zilele următoarele, în care vom vorbi puțin despre candidații locali la alegerile parlamentare din 2020.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

X