Am devenit mai răi?!

Am vrut să-mi încep anul pe blog cu un articol frumos în care să vorbesc despre cum mi-am petrecut sărbătorile, îl mai amân…..

Titlul e mai mult decât sugestiv… Da, ne-am făcut mai răi…..

Moartea Cristinei Țopescu a scos la iveală o problemă extrem de gravă de care nici nu ne dăm seama. Faptul că a fost găsită în casă după 15 zile de la deces spune multe despre noi ca nație. De 15 zile un om zace mort pe un pat într-o casă, unde nimeni nu îl caută, deși suntem în perioada sărbătorilor. Nimeni nu sună să-i spună la mulți ani, nimeni nu-i deschide ușa știind că e singur de sărbători…. dar toți sunt mii de prieteni pe facebook.

Nu neapărat despre moartea Cristinei Țopescu voiam să vorbesc, ci despre cum am devenit….. RĂI!

N-am mult, n-am nici puțin, am 28 de ani trăiți în perioada 90-2020, n-am prins comunismul, m-am născut imediat după revoluție. Părinții aveau casa plină cu prieteni, petreceri la orice ocazie, nimeni nu invidia pe nimeni, toți așa cum erau săraci, bogați se distrau. După 2000 când tata a plecat în Israel să muncească lucrurile s-au mai schimbat. Rudele se retrăseseră undeva într-un colț, prietenii nu prea mai veneau, petreceri nu se mai țineau… N-a reușit decât să facă o casă, să își ia o mașină, nu ne-am îmbogățit peste noapte, n-am strâns averi. Dar după 2000 lucrurile s-au schimbat…

Toată lumea vorbea de bani, toată lumea strângea… cei ce aveau făceau risipă, cei ce nu aveau așteptau salariu să își poată lua cele de existență și uite așa lumea s-a schimbat…. Eu n-am dus lipsă de nimic până atunci, tot ce voiam aveam. Am observat că și părinții începuseră să se schimbe, să devină mai crispați, să nu mai zâmbească, să fie mai ”chitroși”.

Nu înțelegeam ce se întâmplă, eu am fost crescut altfel până atunci, vorbeam cu toată lumea, eram empatic și nu știam ce înseamnă răutatea. Crescând, am observat răutatea și miștoul celor din jur, violența, lipsa de bun simț și toate acele lucruri pe care nu le cunoscusem până atunci. M-am închis, am devenit un zid ce respingea tot, toată lumea era diferită față de gândirea mea…

Nu înțelegeam glumele infantile, poate din cauza faptului că părinții mei erau mult mai mari decât mine, iar prietenii noștri aveau copii mai mari și înțelegeam altfel lucrurile….

Timpul a trecut, eu îmi făceam prieteni. Definiția pentru mine e una singură, dacă îmi ești prieten nu există calcule, bă eu sunt mai prieten decât tine, sau tu ai dat mai mult și eu mai puțin. Prietenia înseamnă mai mult decât atât, înseamnă timp petrecut, ajutor necondiționat în limitele posibilităților, un sfat, o vorbă bună. Nu cred că prietenii mei au auzit de la mine cuvântul ”NU”. Eram prietenul bun la toate, săream în ajutor, mă implicam, căutam să te ajut, ba chiar apelam la alții pentru prieteni. Așa mai sunt și acum, doar că am învățat că prietenia pe care eu o doream, e greu de găsit și îi număr pe degete pe cei care se încadrează în acest cuvânt. Știu să spun NU, am învățat…. Știu să spun și DA, dar când trebuie.

Și totuși lumea e rea, te folosește conform proverbului ”Când ești bun ești luat de prost”, te bârfește imediat cum ai plecat de lângă el, își face păreri deși nu te cunoaște… Lumea a uitat ce înseamnă simțul civic, când am creat prima dată grupul Tulcea Mea niște distruși au început să comenteze că vreau să candidez, că vreau funcții, nu vreau nimic, eu muncesc pentru tot ceea ce am, ei defapt gândeau cu voce tare planurile lor, o să vedeți în curând, voi știți că eu niciodată nu vorbesc aiurea, timpul demonstrează adevăratele interese și oamenii cu interese.

Să lansezi campanii umanitare, să ajuți, să dăruiești din tot ce tu ai, nu înseamnă campanie electorală, poate uneori faci lucruri și fără să pui pe facebook, iar atunci când o faci vrei să dai un exemplu și celor ce au uitat să fie oameni, să fie solidari cu cei de lângă ei.

Și totuși de ce suntem atât de răi?! De ce invidiem? De ce urâm? De ce detestăm? De ce profităm de oameni? De ce ne place să-i facem pe alții să sufere?De ce banul este cel care ne face fericiți sau nefericiți?

De ce ne vindem atât de ieftin unui material?

Mi-a luat timp să înțeleg că fericirea nu stă în ceea ce ai material, ci în ceea ce dai, oferi și ai spiritual. Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți să duci. Roagă-te și vei primi, ceea ce îți dorești sau o lecție. Vei primi ceva!

Leave a Comment