Magia sărbătorilor de iarnă

Mi s-a făcut dor să scriu din nou pe blog, în funcție de timpul pe care îl am mai scriu câte ceva. Astăzi vreau să vă povestesc despre magia sărbătorilor de iarnă și ce mai înseamnă de fapt pentru mine toate acestea….

Am avut norocul să mă nasc într-o familie care mi-a oferit tot ceea ce am vrut. Copilăria mea a fost cea mai frumoasă, starea financiară a părinților era una foarte bună și nu am dus lipsă de nimic. Eram îmbrăcat cu haine pe care nu le găseai decât prin București, mâncam dulciuri pe săturate și fără rețineri. Kinderul pentru mine era la ordinea zilei, iar banalele ”cu scris” (acea eticheta de la DOLE) trebuia să fie pe absolut fiecare banană pe care o mâncam, altfel nu mă atingeam de ele. Pentru mama era un chin să discute cu nenea de la Europa ca cel puțin jumătate din cutia de banane pe care o luăm să-i lipească etichete.

La serbările de Crăciun eram primul, aveam rolurile principale. Grădinița o începusem de pe la 3 ani, am avut o singură doamnă educator, indiferent dacă eram grupa mare sau grupa mică, eu am rămas la aceeași doamnă educator Adriana Mititelu, și mai târziu după ce doamna a plecat la doamna Corneev Niculina. Așadar eu învățam poeziile, cântam alături de colegi, și bradul se întorcea mereu la mine acasă, pentru că ce să vezi era chiar al meu (asta am aflat mai târziu).

Nimic nu era mai frumos pe atunci ca spiritul Crăciunului, când porneam la colindat prin sat, când mergeam cu colindul la bunici și acolo plata era pe măsură, când participam la călăritul porcului după ce era bine pârlit și frecat cu sare pentru ca mai apoi să ne bucurăm de șoricul proaspăt și fraged al porcelului (știu pentru vegani e barbarie, dar pe atunci nu era cultul ăsta pentru animale). Porcul era bio, crescut de bunici, nu ca acum cu sacoșa în piață. După bineînțeles urma Pomana Porcului, preferata mea, atunci când venea vorba de tochitură cu mămăligă, brânză, smântână și castraveți murați. Era frumos, se strângeau din rude, mai veneau vecini, era altă atmosferă.

Cadourile erau partea mea preferată, când începusem să mai cresc și să înțeleg cum e treaba cu Moș Crăciun ăsta, căutam peste tot cu câteva zile înainte să văd unde a ascuns ”moșu” darurile. Pentru ai mei era un chin să stai să ascunzi sau să ții chiar în mașină darurile. Odată ce credeți am căutat și în mașină, de a fost tata nevoit să mai dea o tură din magazin. Moșul trebuia să vină!

Mi-aduc aminte cu nostalgie toate acestea, dar astăzi din păcate spiritul acesta nu se mai trezește în mine. După moartea bunicilor, după lipsa zăpezilor de altă dată, Crăciunul a devenit o zi ca oricare altă, în care ne adunăm mai mulți la masă și povestim… Nimic din farmecul de altă dată, și parcă din ce în ce mai reci aceste sărbători. Nici măcar bradul care altă dată nu lipsea nu îl mai pregătesc. Luminile de afară s-au dus și ele cu anii, iar astăzi nu mai înseamnă nimic.

Anul acesta am readus un pic din magia Crăciunului în agenția mea de turism. Pentru că mă aflu într-un centru comercial, pentru că vreau ca cei ce îmi calcă pragul să simtă energia sărbătorilor, din respect pentru clienți, m-am mobilizat și am decorat cum m-am priceput eu agenția. Consider că e de bun simț să ai o ”casă„ frumos decorată atunci când de aflii într-un spațiu public și totul capătă un alt contur.

Sper ca moșul să vă aducă tot ceea ce i-ați scris, dar în primul rând să vă aducă sănătate și împliniri. Cred că sunt două stări ce nu ar trebui să vă lipsească.

Dacă v-a plăcut postarea îmi puteți lăsa un comentariu. Dacă aveți ceva negativ de spus, ignorați, dacă nu ai ceva frumos de spus despre un lucru, mai bine nu o spune, nu aduci nici un beneficiu.

Ho Ho Ho! Crăciun fericit! Și stați aproape pentru că urmează povestea pe larg într-un vlog pe canalul de YouTube al agenției Johny Touring.

Tags:
Leave a Comment